Pe la ora 6 am auzit-o pe Cezara respirand greu. Fara sa deschid ochii mi s-au perindat in fata ochilor, ca pe un ecran, cuvinte de genul raceala, oscilo, pompa de nas, plansete, nurofen, panadol …
Abia apoi am deschis ochii si intorcand capul spre patut am vazut-o pe Cezara in picioare. Pe intuneric, ne studia, parca vroia sa ne spuna ceva dar nu indraznea sa ne strice somnul. Deja obosise si piciorusele ii tremurau, cam gafaia.
Am luat-o cu noi in pat, a urmat bautul laptelui si apoi o partida de draganeala, tras de nas, bagat degete in ochi si calcat pe unde apuca.A mai adormit pe la 7, mie imi sarise somnul si ii priveam pe amandoi – tata si fiica – cei doi poli ai vietii mele.
Si uite asa nu mai avem nevoie de ceas desteptator. Tati, care este azi de serviciu. mi-a marturisit ca spera sa doarma pana pe la 8 – 9. Ha, ha!

Anunțuri