Nici o minune nu tine mult… aseara aveam in plan sa scriu despre cum dormi Cezara mea de la 22.30 la 6.45, neintoarsa, de ziceam ca o fi tras la plug mititica. Azi-noapte i-a trecut. Ce-i drept ziua de ieri a fost plina de mari evenimente, nu toate tocmai asteptate.
De dimineata, calare pe noi si fuga spre perete sa se cocoate (asa cum face mereu). Si in zborul ei lin a dat o buza de canapea de s-a inrosit toata si ziceai ca am un mic boxer, nu o fetita gingasa si suava. Da-i cu plansete de ma gandeam ca nu se mai apropie de zona respectiva: ti-ai gasit! Nu dupa mult timp, cocotata in locul preferat, da cu capul de perete. Si asa a aparut primul cucui, dar nu avem dovada ca nu a stat la pozat, a trecut repede. Dar avem martori, matusa Lala, care a fost la noi in vizita.
Aceste intamplari au fost de dimineata si le-am uitat repede.
A mai fost si seara o tura: mai intai a mancat iaurt. Din cana. Si a facut mustati.
Apoi, mai tarziu, a muscat cu pofta dintr-un mar de zici ca nu mancase de cateva zile.
Azi am luat-o de la capat!

Anunțuri