Cred că v-ați aștepta ca la sfârșit de aprilie să vă arăt salate, crudități, 2 frunze, 2 măsline. Dar eu vă arat câteva jumeri. Dintr-o bucată de slănină, împănată cu foarte puțină carne, tăiată cuburi de vreo 2-3 cm și aruncate în ceaunul bătrânesc unde pusesem deja la încins o lingura zdravănă de untură.

Încet-încet toate jumerile au fost cuprinse de untură (trebuie amestecat din când în când).

După ideea Danei, când păreau gata rumenite, am dat ceaunul deoparte de pe foc, preț de vreo jumatate de oră, dacă nu și mai mult. Apoi le-am pus din nou pe foc, și când a început să sfârâie untura și să pocnească jumerile, le-am scos într-o sită la scurs.

Apoi le-am sărat și le-am mâncat. Sunt crocante și  gustoase.

Untura rămasă am pus-o într-un borcan, mai folosesc la tocănițele de cartofi, dar și la jumerile viitoare.

Anunțuri