Cornulețe cu alune

Am răspuns cu drag și luna aceasta la provocarea Amei și am găsit pe blogul Alinei o rețetă de cornulețe cu vanilie și nucă – cornulețele copilăriei multora dintre noi. Și cum nu bine au trecut sărbătorile pline de dulciuri, hai să ne îndulcim.  Am adunat repejor

300 g făină

150 g unt+50 g untură

100 g zahăr

100 g alune măcinate (în lipsă de nuci, că le-am folosit toate la Turtele de Crăciun)

1 gălbenuș

sare, arome

zahăr vanilat + zahăr pudră pentru pudrat cornulețele 

Cu excepția schimbului nuci – alune nu m-am abătut de la rețetă și bine am făcut.

Am amestecat untul rece cu zahărul, un praf de sare,  gălbenușul, un pic de esență de rom (din greșeală, ca am vrut să pun vanilie … dar graba strică treaba; din fericire au ieșit foarte bune și aromate cu rom). Apoi am adăugat alunele și făina.

Am avut ajutoare serioase la frământat și am obținut un aluat nelipicios care înfoliat bine a ajuns în frigider. Pentru o oră. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, a stat acolo până a doua zi.

A doua zi am făcut cornulețele, au ieșit vreo 50-60 de bucăți, adică două tăvi mari.

Prima tavă am copt-o la foc molcom, vreo 150 de grade și cornulețele au ieșit puțin uscate. La a doua am crescut temperatura la 180 de grade și au fost grozave. (Musafirii nu le-au deosebit)

Date prin zahăr pudră și zahăr vanilat … o minune!